Activitatea 1
CHECK-IN STARE INTERNĂ

▶ Creșterea conștientizării stării interne (reglare vs. dezechilibru)

▶ Dezvoltarea capacității de auto-observare fără judecată

▶ Susținerea autoreglării emoționale și fiziologice

▶ Nu sunt necesare materiale obligatorii

▶ Ideal: un spațiu liniștit

▶ Asigură un mediu sigur și fără distrageri

▶ Invită participantul să adopte o poziție confortabilă

▶ Încurajează o atitudine de curiozitate și non-judecată

1. Intrare în exercițiu (30 sec – 1 min)
Invită la introspecție: „Te invit să îți îndrepți atenția către corpul tău, fără să schimbi nimic. Doar observă."

2. Scanare rapidă a sistemului nervos (2–3 min)
Ghidează prin întrebări: Cum îmi simt respirația acum? (lentă, rapidă, superficială, adâncă). Unde simt tensiune în corp? Sunt mai degrabă activ/alert sau obosit/deconectat? Mă simt conectat(ă) sau retras(ă)? Există vreo senzație dominantă în corp? Reamintește: nu se analizează, doar se observă.

3. Scală internă de reglare (1–2 min)
„Pe o scală de la 1 la 10: 1–3 = îngheț, deconectare, oboseală (zona albastră) | 4–6 = relativ echilibrat, cu fluctuații (zona verde) | 7–10 = activare ridicată, anxietate, agitație (zona roșie). Unde mă aflu acum?"

4. Închidere blândă (1–2 min)
„Observă că nu trebuie să schimbi nimic acum. Doar faptul că ai observat deja creează spațiu."

5. Opțional
Respirație profundă: o mână pe piept și una pe abdomen.

▶ Ce am observat cel mai clar în corpul meu?

▶ A fost ușor sau dificil să observ fără să analizez?

▶ Unde mă situez pe scală și ce înseamnă asta pentru mine acum?

▶ Scurt (2–3 min): doar respirația + scală internă

▶ Extins (10–15 min): adaugă o scanare corporală detaliată (din cap până în picioare)

▶ În grup: participanții pot împărtăși voluntar un cuvânt despre starea lor

▶ Cu jurnal: notarea observațiilor după exercițiu

Modelul teoretic „Fereastra de Toleranță"

„Fereastra de toleranță" este un termen care aparține lui Dan Siegel, care desemnează intervalul optim de activare a sistemului nervos autonom, în cadrul căruia o persoană poate funcționa bine. Practic, este starea în care sistemul nervos autonom este reglat optim (zona verde) = „starea afirmativă a creierului".

▶ Dincolo de limita superioară a ferestrei, persoana este în starea de hiperactivare – haos / pierderea controlului (anxietate, panică, agitație) = zona roșie (mobilizare, luptă / fugă)

▶ Dincolo de limita inferioară a ferestrei, persoana este în starea de hipoactivare – rigiditate (amorțeală, disociere, retragere, lipsă de energie) = zona albastră (imobilizare, închidere în sine)

Zona roșie și zona albastră = „starea negativă / reactivă a creierului". Fereastra de toleranță diferă de la o persoană la alta, poate fi mai îngustă la persoane cu traumă și poate fi lărgită (dezvoltarea rezilienței).

Tehnicile de reglare se referă la modalități prin care putem reveni în fereastra de toleranță (zona verde) atunci când suntem în stări de hiper/hipo activare. Toți copiii intră în zona roșie sau albastră la un moment dat, și este firesc. Important este ca părinții să îi ajute să revină cât mai rapid și să rămână în zona lor verde, prin concentrarea pe starea lor interioară și emoțiile acestora.